Acele bunuri pe care ochiul nu le-a văzut și urechea nu le-a auzit !

 sfantul ioan gura de aurÎntr-adevăr, suntem vrednici de zeci de mii de plânsete și tânguiri ! Dacă întreaga lume ar dobândi glas, și pietrele, și lemnele, și copacii, și fiarele, și păsările, și peștii, și târâtoarele, și întreaga făptură, în general, dacă ar avea glăsuire, ne-ar tângui pe noi, care am căzut din acele bucurii ale Raiului! Și n-ar putea să ne tânguiască și să ne plângă după cum s-ar cuveni! 

Pentru că ce rațiune, ce minte ar putea să descrie acea fericire, acea virtute, acea plăcere, acea slavă, acea fericire, acea strălucire, ”cele ce ochiu n-a văzut și urechea n-a auzit și la inima omului nu s-au suit” (I Corinteni 2, 9)? Nu s-a spus, pur și simplu, că întrec închipuirea, ci că nici nu s-a gândit vreodată cineva ”la cele pe care Dumnezeu le-a pregătit celor care-L iubesc pe El”. Într-adevăr, cum ar putea să perceapă firea bunurile pe care le-a gătit și le-a lucrat Dumnezeu? Deci dacă după ce ne-a creat, ne-a dăruit îndată atât de multe, fără ca noi să facem mai înainte nimic: Raiul, însoțirea cu El, ne-a făgăduit nemurirea, viața fericită și lipsită de griji, oare celor care au făcut atât de multe și s-au luptat și au răbdat de dragul Lui atâtea, ce nu le va dărui?

Lui Dumnezeu nu I-a fost milă de Unul Născut Fiul Său, de dragul nostru, ci L-a dat la moarte pentru noi. Și dacă ne-a făcut vrednici de astfel de bunuri, în timp ce eram vrăjmașii Lui, de câte bunuri nu ne va învrednici acum, când am devenit prietenii Lui?

Domnul este bogat peste măsură și ne dăruiește foarte mult și Se îngrijește de prietenia Lui față de noi, însă noi, iubiților, nu depunem nici cea mai mică strădanie! Dar ce zic că nu ne îngrijim? Nu dorim noi să ne bucurăm de bunurile Lui atât cât dorește Dumnezeu! Și că Domnul dorește mai mult, a arătat-o prin ceea ce a făcut, dându-l pe Unul Fiul Său la moarte. Adică noi, de silă și spre folosul nostru, disprețuim puțin aur, în timp ce Domnul L-a dat pe Fiul Său pentru noi!

Să fim pregătiți, iubiților, ca să împlinim ceea ce se cuvine față de iubirea lui Dumnezeu, ca să ne bucurăm de prietenia Lui. Căci El ne spune: ”Voi sunteți prietenii Mei, dacă faceți ceea ce vă spun”(Ioan 15, 14). Vai, pe vrăjmașii Săi, pe cei care în nenumărate rânduri s-au vrăjmășit cu El, de care Se deosebește pentru totdeauna într-o măsură neasemănată, pe aceștia i-a făcut și-i numește prieteni?

Așadar, ce nu ar trebui să primească și să pătimească cineva de dragul acestei prietenii?

(Sfântul Ioan Gură de Aur, 250 de parabole)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s