Infinita dragoste a Domnului Iisus Hristos ….

Nimeni nu-şi poate închipui cât de mare este dragostea lui Dumnezeu, căci este nemăsurată, un ocean nesfârşit, nici început, nici sfârşit având. Dar ne lipsim de ea pentru că sundem căldicei şi superficiali. Ne îngreuiem să spunem Rugăciunea, nu ne sculăm la vreme, ne simţim obosite atunci când trebuie să facem cele duhovniceşti ale noastre cu căldură.

Ce să facă Hristos cu noi?

El ne spune: „Iată, Eu sunt aici, numai bogăţie, am cea mai mare dragoste. Veniţi de luaţi! Pe toate vi le dau în dar, cu îmbelşugare, fără părere de rău”. Pe noi însă ne cuprinde puţin lenevia, puţin nepăsarea, puţin descurajarea şi astfel nu mai putem simţi şi înţelege aceste lucruri frumoase.

Să ne rugăm să ni se deschidă mintea, căci ea are un acoperământ. Şi dacă va cădea acest acoperământ, atunci vom vedea lumina Dumnezeirii, vom simţi bucurie şi veselie. Aşa cum aleargă licuricii, tot astfel să alergăm şi noi, iar din  pricina bucuriei pe care o vom simţi, nu vom putea sta într-un loc. Aşa alergau şi mucenicii la locurile de mucenicie, la călăii lor, alergau să moară mucenici, pentru că nu simţeau nici durere, nici osteneală, ci acel lucru dumnezeiesc în sufletul lor.

Aşadar, pe Cel pe Care L-am iubit, pe Hristos al nostru, Îl avem în fiecare clipă lângă noi, „pretutindenea este şi pe toate le plineşte”. Oriunde ne-am afla şi oriunde am sta, Dumnezeu este lângă noi, nu ne uită. Milostivirea lui Dumnezeu este nemărginită, nimeni nu poate măsura dragostea lui Hristos. Oricât am cădea, oricât ne-am îndepărta, oricât de departe am pleca, Harul lui Dumnezeu ne cercetează în fiecare clipă.

Dacă pe un om îl doare pentru aproapele său, cu cât mai mult pe Dumnezeu Care ne-a creat, Care S-a jertfit, Care şi-a vărsat Preasfântul Său Sânge. Cu o picătură de sânge Hristos răscumpără toată lumea. Da, cu o picătură de sânge! Gândiţi-vă la milostivirea lui Dumnezeu!

Cruce de hotar pe culmea de la Benic (Alba) :: Cross boundary edge to Benic village (Alba - RO) -- DSCF8688-gimp | by iulian nistea

Mai demult Sfinţii cugetau la milostivirea lui Dumnezeu şi cădeau leşinaţi la pământ. De aceea şi noi să ne compătimim unul pe altul, unul să ridice povara celuilalt, unul să-l acopere pe celălalt.  Iar când noi vom urma această cale, Harul lui Dumnezeu va veni din belşug în sufletul nostru şi vom simţi numai dulceaţă, gâtlejul ne va fi numai miere şi nu vom putea sta din pricina bunei miresme. De aceea facem voia lui Dumnezeu.

În biserică Sfinţii Îngeri sunt mai mulţu decât răsuflările noastre. Taina Dumnezeieştii Euharistii nu se poate răscumpăra nici cu milioane şi nu se poate înlocui cu nimic, nici cu Doamne Iisuse, nici cu canonul, nici cu privegherea pe care le facem.Unui preot, cu care am vorbit astăzi, i-am spus:

– Părinte, să vă gândiţi şi la noi în vremea Dumnezeieştii Liturghii, pentru că aveţi multă îndrăznire la Hristos.

Iar el, sărmanul, şi-a plecat capul şi a lăcrimat.

Sfânt se poate face cineva singur, însă preot nu. De aceea să avem respect pentru preoţi. Preoţia este o taină foarte înaltă.

Să ne străduim să cugetăm la cele duhovniceşti, ca să nu treacă ziua fără folos, nici măcar un minut să nu ne fure diavolul. Cu un gând ne fură diavolul toată ziua şi ne chinuieşte cu „De ce aceasta? De ce cealaltă”. Aceastea nu se mai termină; gândurile ne vor veni până ce vom muri. Noi însă vom păstra gândurile cele bune, iar pe cele rele le vom arunca. Vom cugeta la Tronul lui Dumnezeu, la ceasul morţii, la ceasul răspunsului nostru şi la ceasul Judecăţii. O clipă este viaţa noastră, nimic altceva.

Să ne înţelepţim, să ne trăim viaţa mai în profunzime, să coborâm rugăciunea mai în adânc, să ne rugăm şi să-L simţim pe Hristos în inima noastră.

Trebuie să avem multă încredere în Dumnezeu. Dumnezeu Se va îngriji de sufletul şi de trupul nostru. Când vom avea multă dragoste pentru Hristos şi vom lua aminte la viaţa noastră – să nu-L mâhnim, să nu-L amărâm şi să nu încălcăm poruncile Lui – Dumnezeu ne va întări şi ne va dărui atât cele pământeşti, cât şi cele cereşti. 

Cima del Monte Athos - Grecia - Mount Athos peak - Greece | Flickr - Photo Sharing!

Dacă unui îi dăruim inima şi toată încrederea noastră atunci când ne făgăduieşte că ne va ajuta şi ne va ocroti, cu cât mai mult ne va ajuta şi ne va ocrpti Dumnezeu atunci când ne încredinţăm Lui. Care în fiecare clipă ne vede, Se îngrijeşte de noi, ne iubeşte şi Se interesează de noi?

Acum când veneam din călătorie, mă gândeam în sinea mea: „Nouă ceasuri fără întrerupere să treci peste acest nemărginit ocean şi să nu vezi nimic, fără numai mare şi cer. Aşa este şi milostivirea lui Dumnezeu. Dacă această mare nu are sfârşit, cu atât mai mare este milostivirea lui Dumnezeu”.

Cum să ne lase Dumnezeu, atunci când avem încredere în El? Este cu neputinţă să nu ne dăruiască lucrul la care ne gândim. Este cu neputinţă să nu ne deschidă atunci când batem la uşă. Este cu neputinţă ca Harul lui Dumnezeu să nu ne întărească, atunci când avem multă încredere în El. Pe toate ni le va aduce Dumnezeu în viaţa noastră. Vom vedea dăruindu-ne lucruri despre care nici nu ne-am închipuit. Însă vom vedea mai ales în problemele noastre duhovniceşti, acolo unde avem lipsuri, că Dumnezeu ni le va completa. Căci atunci când vine Harul lui Dumnezeu în om, acesta se vede pe sine, vede darul lui Dumnezeu, îl vede pe Hristos binevoind să Se sălăşluiască în făptura sa, mângâind, înveselind, răcorind şi înflăcărând cu dragostea Sa. Şi pe toate acestea le dă în dar pentru că mult ne iubeşte.

Dragostea lui Hristos este nemărginită, nu poate mintea noastră, care este foarte mică, s-o cuprindă. Atunci când o faptă pe care o vedem sau despre care auzim ne sminteşte şi ne nelinişteşte, să cugetăm la nemărginita dragoste a lui Hristos, la desăvârşita dragoste pe care Dumnezeu o are pentru noi; să cugetăm cum ne-a plăsmuit, cât a pătimit şi a fost răstignit pentru dragostea noastră.

Răstignirea lui Hristos nu se poate compara cu mucenicia niciunui Sfânt.

Atunci când ne vom pune toată nădejdea în Hristos, atunci vom merge aşa cum merge o corabie în siguranţă şi în linişte, pentru că toată baza corabiei sufletului este încrederea în Dumnezeu.

(Maica Stareţă Macrina Vassopoulos – Cuvinte din inimă)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s